Bizonii sunt construiți natural pentru a supraviețui iernilor arctice care ar ucide majoritatea animalelor.

Bizonul american (Bison bison) posedă o adaptare biologică remarcabilă numită izolare termică pasivă. Blana lor este atât de densă încât are aproximativ 3.000 de fire de păr pe centimetru pătrat, oferind o barieră termică aproape perfectă. Studiile realizate de biologi în Parcul Național Yellowstone au demonstrat că bizonii pot rezista la temperaturi de până la -40 de grade Celsius fără a-și crește rata metabolică pentru a produce căldură suplimentară.Un aspect critic al supraviețuirii lor este structura scheletică și musculară a regiunii cervicale. Vertebrele toracice lungi susțin o masă musculară imensă care permite bizonului să execute mișcări laterale puternice ale capului. Această tehnică le permite să îndepărteze straturi de zăpadă de peste un metru grosime pentru a ajunge la iarba înghețată, o resursă inaccesibilă altor ierbivore în timpul iernii.Capacitatea lor cardiovasculară este, de asemenea, superioară. Inima unui bizon adult cântărește în medie 4 kilograme, fiind capabilă să pompeze volume mari de sânge oxigenat către extremități pentru a preveni degerăturile. Mai mult, cercetările publicate în jurnale de fiziologie animală arată că bizonii pot intra într-o stare de hipotermie controlată pe timp de noapte, reducându-și temperatura internă cu câteva grade pentru a conserva rezervele de grăsime corporală până la venirea primăverii.