Dacă ar fi comprimat la presiunea de la nivelul mării, întregul strat de ozon ar avea o grosime de doar 3 milimetri.

Grosimea stratului de ozon este măsurată în Unități Dobson (DU), o unitate de măsură stabilită de cercetătorul britanic G.M.B. Dobson în anii 1920. O valoare de 300 DU corespunde unei grosimi de exact 3 milimetri de ozon pur dacă acesta ar fi adus la temperatura de 0 grade Celsius și presiunea standard de 1 atmosferă. În stratosferă, acest gaz este distribuit între 15 și 35 de kilometri altitudine, fiind atât de rarefiat încât ocupă un volum imens la presiuni scăzute.Acest strat subțire este singura barieră eficientă împotriva radiațiilor UV-B, care au lungimi de undă cuprinse între 280 și 315 nanometri. Fără această protecție, ratele de cancer de piele și cataractă ar crește exponențial, iar fitoplanctonul din oceane ar fi distrus, prăbușind întreg lanțul trofic global. În 1985, cercetătorii de la British Antarctic Survey au descoperit celebra gaură în stratul de ozon deasupra Antarcticii, ceea ce a dus la semnarea Protocolului de la Montreal în 1987.Protocolul de la Montreal este considerat cel mai de succes tratat de mediu din istorie, reușind să elimine treptat utilizarea clorofluorocarburilor (CFC). Aceste substanțe chimice eliberau atomi de clor care puteau distruge până la 100.000 de molecule de ozon fiecare. Datorită acestor eforturi internaționale, NASA estimează că stratul de ozon se va recupera complet până în anul 2066 în regiunea antarctică și până în 2040 în restul lumii.