Porumbeii au un sistem GPS biologic care le permite să detecteze câmpul magnetic al Pământului și sunete de joasă frecvență.

Capacitatea porumbeilor de a naviga, cunoscută sub numele de magnetorecepție, a fost intens studiată de cercetători precum cei de la Universitatea Baylor. Studiile publicate în jurnalul Science în 2012 au identificat 53 de neuroni specifici în creierul porumbeilor care răspund la direcția și intensitatea câmpului magnetic. Acești neuroni primesc semnale de la celule bogate în magnetită situate în partea superioară a ciocului, funcționând ca un receptor GPS integrat.Pe lângă busola magnetică, porumbeii folosesc criptocromii, proteine sensibile la lumină albastră aflate în retină. Aceste proteine permit păsărilor să vizualizeze câmpul magnetic sub forma unor pete de lumină sau umbră suprapuse peste imaginea reală. Această „vedere magnetică” este esențială pentru orientarea pe distanțe lungi în timpul zborului, oferindu-le un punct de referință constant față de polii magnetici ai planetei.Un alt element fascinant este utilizarea infrasunetelor, adică sunete cu frecvențe sub 20 Hz, care pot călători mii de kilometri. Geologul Jonathan Hagstrum de la US Geological Survey a demonstrat că porumbeii folosesc aceste unde acustice, generate de mișcarea oceanelor sau de vântul care lovește lanțurile muntoase, pentru a crea hărți acustice. Combinând aceste date cu poziția soarelui și memoria olfactivă, porumbeii pot menține o traiectorie perfectă chiar și în condiții de vizibilitate redusă.