În fiecare toamnă, creierul veverițelor crește cu 15% pentru a le ajuta să memoreze unde își ascund hrana.

Cercetările conduse de Dr. Pierre Lagneau și alți neurobiologi au demonstrat că veverițele gri (Sciurus carolinensis) prezintă o neuroplasticitate sezonieră remarcabilă. În timpul toamnei, volumul hipocampului crește cu aproximativ 15% datorită neurogenezei, procesul de creare a noi neuroni. Această regiune a creierului este esențială pentru memoria spațială și navigare, fiind vitală pentru supraviețuirea speciei pe timpul iernii.Studiile publicate în jurnale precum 'Animal Behaviour' arată că o singură veveriță poate ascunde până la 10.000 de nuci și semințe în locuri diferite. Această strategie, numită 'scatter hoarding', necesită o capacitate de memorare mult peste media altor rozătoare. Veverițele folosesc repere vizuale, cum ar fi distanța față de anumiți copaci, pentru a triangula poziția exactă a fiecărei ascunzători cu o precizie uimitoare.Interesant este că acest proces este reversibil pentru a conserva resursele metabolice. Creierul este un organ care consumă foarte multă energie, reprezentând o povară biologică atunci când hrana este rară. Prin reducerea dimensiunii hipocampului în timpul primăverii și verii, veverițele își optimizează consumul de calorii. Acest fenomen oferă cercetătorilor date prețioase despre modul în care creierul uman s-ar putea recupera după traume sau boli neurodegenerative.