Sunetul circulă prin structura de fier a Turnului Eiffel de 15 ori mai rapid decât prin aer.

Viteza sunetului într-un mediu solid este determinată de rigiditatea și densitatea materialului, un concept definit prin Modulul lui Young. În cazul fierului pudlat din care este construit Turnul Eiffel, viteza sunetului este de aproximativ 5.120 metri pe secundă. Această valoare este uriașă comparativ cu viteza de 343 metri pe secundă înregistrată în aer la o temperatură de 20 de grade Celsius.Fizica explică acest fenomen prin proximitatea atomilor. În gaze, moleculele sunt dispersate și trebuie să parcurgă o distanță mai mare pentru a se ciocni și a transmite energia. În metale precum fierul, legăturile atomice sunt extrem de puternice și rigide, permițând undelor mecanice să se propage cu o eficiență maximă.Turnul Eiffel, finalizat în 1889 de către inginerul Gustave Eiffel, măsoară aproximativ 330 de metri înălțime. Dacă am aplica un impact la baza structurii, sunetul ar parcurge întreaga înălțime prin metal în doar 0,06 secunde. În schimb, aceeași undă sonoră ar avea nevoie de aproape o secundă întreagă pentru a ajunge la vârf prin mediul aerian.Acest principiu de propagare a fost studiat intens încă din secolul al XIX-lea de către fizicieni precum Isaac Newton și mai târziu de Pierre-Simon Laplace. Ei au demonstrat că viteza sunetului crește proporțional cu rădăcina pătrată a elasticității mediului. Structura metalică a turnului acționează astfel ca un conductor acustic excelent, transformând monumentul într-un uriaș instrument de rezonanță.