Țestoasele verzi navighează mii de kilometri folosind un „GPS” biologic bazat pe câmpul magnetic al Pământului.

Țestoasele verzi (Chelonia mydas) demonstrează una dintre cele mai remarcabile abilități de navigație din regnul animal. Un studiu celebru publicat în revista Science de cercetătorul Kenneth Lohmann de la Universitatea din Carolina de Nord a demonstrat că puii de țestoasă pot detecta atât intensitatea, cât și unghiul de înclinație al câmpului magnetic terestru. Acești parametri funcționează ca niște coordonate geografice care le oferă o poziție precisă pe o hartă mentală invizibilă.Cercetările sugerează că acest simț se bazează pe prezența cristalelor de magnetită din craniul lor, care reacționează la forțele magnetice externe. Un exemplu incredibil este migrația de 2.250 de kilometri din Brazilia până la Insula Ascension, un punct minuscul în mijlocul Oceanului Atlantic. Fără acest sistem de ghidaj, țestoasele ar fi purtate de curenți și nu ar putea găsi niciodată acest loc izolat pentru reproducere.Capacitatea lor de a se orienta este atât de avansată încât pot corecta devierile cauzate de furtuni sau curenți oceanici puternici. Experimentele au arătat că, dacă sunt mutate artificial în locații necunoscute, țestoasele își recalibrează imediat direcția spre destinația dorită. Acest mecanism senzorial este esențial pentru supraviețuirea speciei, asigurând întoarcerea lor exactă pe plajele natale după zeci de ani petrecuți în larg.