Gravitația este cea mai slabă forță fundamentală din univers.

În fizica modernă, gravitația este considerată cea mai slabă dintre cele patru interacțiuni fundamentale, fiind depășită de forța nucleară tare, forța nucleară slabă și electromagnetism. Pentru a înțelege scara, forța electromagnetică este de aproximativ 10 la puterea 36 de ori mai intensă decât gravitația. Această discrepanță masivă între intensitatea forțelor este cunoscută în fizica teoretică sub numele de Problema Ierarhiei.Un experiment simplu demonstrează acest fenomen: un magnet mic poate ridica o agrafă de birou, învingând atracția gravitațională exercitată de întregul Pământ, care cântărește aproximativ 6 sextilioane de tone. Această slăbiciune a gravitației este esențială pentru existența universului așa cum îl cunoaștem. Dacă gravitația ar fi fost semnificativ mai puternică, stelele ar fi mult mai mici și și-ar consuma combustibilul nuclear în doar câteva decenii, făcând imposibilă apariția vieții.Cercetătorii de la instituții precum CERN studiază de ce gravitația este atât de slabă în comparație cu celelalte forțe. O teorie populară, propusă de fizicieni precum Lisa Randall și Raman Sundrum în 1999, sugerează că gravitația ar putea „se scurge” în dimensiuni suplimentare pe care noi nu le putem percepe direct. Deși este forța care guvernează orbitele planetelor și structura galaxiilor, la nivel microscopic, influența sa este aproape neglijabilă față de interacțiunile atomice.