Ciocănelele pianului sunt fabricate din lână de oaie ultra-comprimată pentru a obține sunetul perfect.

Producția ciocănelelor de pian moderne utilizează lână de oaie de cea mai înaltă calitate, de obicei provenită de la rasele Merino din Australia sau Noua Zeelandă. Această lână este procesată prin tehnici de împâslire care implică umiditate, căldură și o presiune mecanică extremă, ajungând uneori la forțe de peste 20 de tone pe centimetru pătrat. Rezultatul este o structură fibroasă capabilă să reziste la milioane de impacturi fără să se dezintegreze.Istoric, primele piane create de Bartolomeo Cristofori în jurul anului 1700 foloseau ciocănele acoperite cu piele de căprioară. Trecerea la pâslă a fost patentată abia în anul 1826 de către Henri Pape în Paris. Această inovație a permis dezvoltarea unor piane cu o gamă dinamică mult mai largă, deoarece pâsla poate fi modelată pentru a varia densitatea de la nucleu spre exterior.Fizica sunetului depinde de timpul de contact dintre ciocănel și coardă, care durează de obicei între 2 și 4 milisecunde. O pâslă prea densă produce armonice înalte și un sunet tăios, în timp ce o pâslă mai rară favorizează frecvențele fundamentale joase. Tehnicienii specializați, numiți intonatori, ajustează sunetul prin înțeparea pâsllei cu ace fine pentru a relaxa fibrele sau prin șlefuirea stratului exterior pentru a-l întări.Longevitatea acestui material este remarcabilă, însă lână rămâne higroscopică, ceea ce înseamnă că absoarbe umiditatea din aer. Schimbările de umiditate pot modifica densitatea pâslei, motiv pentru care sălile de concert mențin un climat controlat de 45-50% umiditate relativă. Fără acest control, tonul pianului s-ar schimba drastic de la un sezon la altul din cauza expansiunii fibrelor de lână.