Maurice Ravel a compus un concert de pian special pentru un pianist care și-a pierdut brațul drept în Primul Război Mondial.

Concertul pentru mâna stângă în Re major a fost compus de Maurice Ravel între anii 1929 și 1930. Lucrarea a fost comandată de Paul Wittgenstein, fratele celebrului filozof Ludwig Wittgenstein, după ce acesta și-a pierdut brațul drept în timpul luptelor din Polonia în 1914. Deși a rămas cu un singur membru superior, ambiția lui Wittgenstein l-a determinat să ceară piese noi de la compozitori renumiți precum Prokofiev, Strauss și Britten.Ravel a studiat intens studiile pentru mâna stângă ale lui Camille Saint-Saëns pentru a înțelege cum poate maximiza potențialul unei singure mâini. El a utilizat o tehnică prin care melodia este plasată în registrul mediu, fiind cântată de degetul mare, în timp ce restul degetelor execută acompaniamentul în registrele extreme. Această dispunere creează o iluzie auditivă remarcabilă, făcând ascultătorul să creadă că aude două mâini distincte pe claviatură.Premiera a avut loc la Viena în data de 5 ianuarie 1932, cu Wittgenstein ca solist. Deși relația dintre compozitor și pianist a fost tensionată din cauza modificărilor aduse de Wittgenstein partiturii, concertul a devenit una dintre cele mai apreciate lucrări ale lui Ravel. Astăzi, piesa rămâne un test suprem de virtuozitate și o dovadă a geniului tehnic în orchestrație, demonstrând cum limitările fizice pot genera inovație artistică pură.