Arheologii au descoperit în New Mexico boabe de porumb vechi de 4.000 de ani care încă pot fi transformate în floricele.

Descoperirea a avut loc în timpul unei expediții conduse de Herbert Dick și C. Earle Smith de la Universitatea Harvard în Bat Cave, New Mexico, între anii 1948 și 1950. Aceștia au excavat straturi de sedimente care au scos la lumină peste 4.000 de știuleți de porumb în diverse stadii de evoluție. Datarea cu carbon-14 a confirmat că cele mai vechi mostre aveau o vechime de aproximativ 4.000 de ani.Capacitatea acestor boabe de a exploda după milenii se datorează structurii unice a porumbului de tip 'popcorn'. Fiecare bob conține o cantitate mică de apă stocată într-un cerc de amidon moale, înconjurat de o coajă exterioară foarte dură numită pericarp. Când este încălzită, apa se transformă în abur, creând o presiune internă imensă de aproximativ 9 kilograme pe centimetru pătrat.În momentul în care coaja cedează, amidonul expandează instantaneu, transformându-se într-o spumă albă care se solidifică rapid. Condițiile de umiditate extrem de scăzută din peșterile din New Mexico au prevenit degradarea biologică și au menținut acel procent critic de umiditate internă de aproximativ 13-14%. Această descoperire demonstrează că porumbul a fost una dintre primele plante domesticite în mod selectiv în America de Nord pentru proprietățile sale unice.