Este aproape imposibil să strănuți cu ochii deschiși din cauza unui reflex involuntar controlat de creier.

Strănutul este un act reflex complex coordonat de centrul strănutului situat în bulbul rahidian, o parte a trunchiului cerebral. Acest proces începe atunci când nervul trigemen detectează iritanți în mucoasa nazală și trimite un impuls electric către creier. Ca răspuns, creierul declanșează o descărcare motorie masivă care implică mușchii abdominali, diafragma și mușchii intercostali pentru a expulza aerul.O componentă cheie a acestui răspuns este activarea nervului facial, care controlează mușchiul orbicular al ochiului, responsabil pentru închiderea pleoapelor. Această co-activare este un exemplu de reflex autonom încrucișat. Deși unii oameni pot, cu un efort voluntar extrem, să își țină pleoapele deschise, pentru marea majoritate a populației, acest lucru este imposibil din cauza intensității semnalului nervos.Viteza unui strănut poate atinge până la 160 de kilometri pe oră, expulzând mii de picături de salivă și mucus. Funcția biologică principală a închiderii ochilor este prevenirea contaminării acestora cu agenții patogeni eliminați. Studiile efectuate de instituții precum University College London confirmă că acest mecanism este o barieră de protecție evolutivă esențială pentru sănătatea oculară.Mitul conform căruia presiunea ar putea disloca globii oculari a fost infirmat de oftalmologi, deoarece presiunea din spatele ochilor nu crește semnificativ în timpul strănutului. Structura anatomică a orbitei și mușchii extraoculari mențin ochii în siguranță, indiferent dacă pleoapele sunt închise sau deschise. Astfel, reflexul rămâne pur defensiv împotriva factorilor externi și a microorganismelor.