Stetoscopul a fost inventat în 1816 de medicul René Laennec pentru a evita contactul fizic direct și stânjenitor cu pacienții.

René-Théophile-Hyacinthe Laennec a inventat stetoscopul la Spitalul Necker din Paris în anul 1816. Momentul decisiv a avut loc când a trebuit să examineze o tânără care prezenta simptome de boală cardiacă. Din cauza vârstei și a sexului pacientei, Laennec a considerat că aplicarea urechii direct pe pieptul ei este inadecvată și ineficientă.Inspirat de modul în care sunetul circulă prin solide, el a rulat un caiet într-un cilindru strâns. A plasat un capăt pe zona inimii și celălalt la ureche, observând că bătăile inimii se auzeau mult mai clar decât prin metoda tradițională. Această tehnică a fost numită de el „auscultație mediată”, spre deosebire de cea „imediată” folosită anterior.În 1819, Laennec a publicat lucrarea fundamentală „De l’Auscultation Médiate”, unde a descris primul său instrument din lemn de cedru și trestie, lung de 30 de centimetri. El a stabilit corelații precise între sunetele auzite și modificările anatomice observate la autopsii. Această metodă a permis medicilor să identifice pentru prima dată afecțiuni precum pneumonia, bronșita și tuberculoza fără a deschide corpul pacientului.Stetoscopul modern, cu două căști auriculare, a apărut mult mai târziu, fiind perfecționat de medicul irlandez Arthur Leared în 1851. Ulterior, în 1960, doctorul David Littmann de la Harvard a creat modelul ușor și acustic performant utilizat și astăzi în întreaga lume. Invenția lui Laennec rămâne unul dintre cele mai importante simboluri ale profesiei medicale.