Înainte de a deveni președinte, Abraham Lincoln a fost un luptător de elită care a pierdut un singur meci din aproximativ 300 disputate.

Abraham Lincoln a practicat luptele timp de aproximativ 12 ani, începând din tinerețe și continuând până la vârsta de 21 de ani. Stilul său, cunoscut sub numele de „catch-as-catch-can”, era o formă dură de lupte libere care permitea aproape orice tip de prindere. Datorită picioarelor sale lungi și forței fizice remarcabile, Lincoln a dominat competițiile locale din New Salem, Illinois.Cea mai documentată confruntare a sa a avut loc în 1831 împotriva lui Jack Armstrong, liderul unei bande locale numite „Clary's Grove Boys”. Deși Armstrong a încercat să trișeze, Lincoln l-a ridicat de gât și l-a scuturat, câștigând respectul întregii comunități. Această victorie a fost crucială pentru cariera sa politică timpurie, oferindu-i capital de imagine într-o societate care prețuia forța fizică.Singura înfrângere confirmată istoric a avut loc în mai 1832, în timpul Războiului Black Hawk. Lincoln, care servea ca voluntar, a fost învins de Hank Thompson într-un meci de campionat în cadrul armatei. Martorii au relatat că Thompson l-a pus la pământ pe viitorul președinte de două ori consecutiv, punând capăt seriei sale incredibile de victorii.În anul 1992, National Wrestling Hall of Fame l-a inclus pe Abraham Lincoln în categoria „Outstanding American”. Această distincție recunoaște nu doar abilitățile sale atletice, ci și modul în care disciplina și reziliența dobândite în ring i-au modelat caracterul politic. Istoricii de la instituții precum Smithsonian confirmă că aceste meciuri nu erau simple bătăi de stradă, ci competiții sportive organizate conform regulilor vremii.