Navigatorii antici foloseau magnetita, o rocă magnetizată natural de fulgere, pentru a crea primele busole din istorie.

Magnetita (Fe3O4) este cel mai magnetic mineral de pe Pământ, însă nu toate fragmentele sunt magneți naturali. Procesul de magnetizare are loc prin fenomenul de remanență magnetică indusă de fulgere. Când un fulger lovește un depozit de magnetită, curentul electric de până la 100.000 de amperi creează un câmp magnetic extrem de puternic care realiniază domeniile magnetice ale mineralului.Primele mențiuni despre proprietățile magnetitei apar în scrierile grecești ale lui Thales din Milet în secolul VI î.Hr., dar chinezii au fost primii care au utilizat-o pentru navigație. În timpul Dinastiei Han (206 î.Hr. – 220 d.Hr.), aceștia au creat „lingura care arată sudul”, un dispozitiv din magnetită șlefuită care se rotea pe o placă de bronz. Ulterior, în secolul XI, savantul Shen Kuo a descris prima busolă cu ac magnetic suspendat.Această inovație a fost crucială deoarece, înainte de busolă, marinarii depindeau exclusiv de soare și stele, fiind neajutorați pe timp de ceață sau furtună. Capacitatea magnetitei de a transfera proprietățile sale fierului prin frecare a permis producția în masă a acelor de busolă. Fără acest mineral „lovit de cer”, marile expediții ale lui Columb sau Magellan ar fi fost imposibile, deoarece precizia navigației în largul mării s-ar fi bazat doar pe estimări vizuale imprecise.