Ridicarea grătarului cu doar 2,5 cm față de jar crește timpul de gătire cu aproximativ 30%.

Eficiența unui grătar se bazează pe transferul de căldură prin radiație infraroșie, care scade drastic pe măsură ce distanța față de sursă crește. Conform legii pătratului invers, intensitatea radiației este invers proporțională cu pătratul distanței față de sursa de căldură. Chiar și o variație minoră de 2,5 cm (aproximativ un inch) poate reduce fluxul termic cu până la o treime.Aerul are o conductivitate termică foarte scăzută, de aproximativ 0,026 W/mK, ceea ce îl face un izolator mult mai eficient decât metalul grilei. Din acest motiv, căldura nu se deplasează rapid prin spațiul gol dintre cărbuni și carne. Studiile de termodinamică aplicate în gastronomie arată că majoritatea energiei de la cărbuni ajunge la carne sub formă de radiație, nu prin convecție.Cercetătorii de la instituții precum Meathead Goldwyn's AmazingRibs au demonstrat prin teste riguroase că poziționarea cărnii este crucială pentru reacția Maillard. Această reacție chimică necesită temperaturi ridicate pentru a crea crusta aromată specifică fripturii. Dacă distanța este prea mare, temperatura la suprafața cărnii scade sub pragul necesar pentru caramelizarea rapidă a proteinelor.În ingineria termică, acest fenomen este bine documentat și explică de ce grătarele profesionale permit reglarea fină a înălțimii. Controlul precis al distanței permite bucătarilor să gestioneze temperatura fără a stinge sau a aprinde mai mulți cărbuni. Astfel, optimizarea celor 2,5 cm devine diferența dintre o friptură suculentă și una uscată din cauza expunerii prelungite la căldură slabă.