Coada unui leopard poate fi la fel de lungă ca întreg corpul său, fiind esențială pentru echilibru.

Leopardul (Panthera pardus) posedă una dintre cele mai lungi cozi din familia felinelor, aceasta măsurând între 60 și 100 de centimetri. Această lungime este comparabilă cu dimensiunea corpului său, care variază de obicei între 90 și 160 de centimetri. Din punct de vedere biomecanic, coada funcționează ca o contragreutate dinamică, un mecanism studiat intens de biologi pentru a înțelege agilitatea extremă a acestor prădători.În timpul unei urmăriri la viteze de până la 58 de kilometri pe oră, leopardul trebuie să execute schimbări de direcție instantanee. Coada acționează prin inerție, mutând centrul de masă al animalului pentru a permite picioarelor din spate să mențină tracțiunea maximă fără ca leopardul să se răstoarne. Acest principiu este similar cu modul în care un acrobat folosește o prăjină lungă pentru a traversa o sârmă la înălțime.Un studiu publicat în Journal of Morphology subliniază că vertebrele caudale ale leopardului sunt extrem de flexibile, permițând mișcări rapide în planuri multiple. Pe lângă funcția motorie, coada are și un rol social documentat de cercetători în parcurile naționale din Africa, precum Kruger. Vârful alb, adesea ridicat, servește drept semnal vizual de tipul „urmează-mă” pentru puii care altfel ar fi invizibili în vegetația densă de savană.Această adaptare evolutivă este crucială deoarece leopardul este singura felină mare care își cară prada, uneori de două ori mai grea decât el, sus în copaci. Fără controlul fin al echilibrului oferit de coadă, ascensiunea verticală pe trunchiurile netede ar fi imposibilă sub o asemenea sarcină. Astfel, coada nu este doar un apendice, ci un instrument de supraviețuire multifuncțional.