Dinții din față ai veverițelor nu se opresc niciodată din creștere.

Veverițele fac parte din ordinul Rodentia, caracterizat prin incisivi cu rădăcini deschise care cresc continuu pe parcursul vieții. Această adaptare evolutivă le permite să consume alimente dure fără a-și uza definitiv dantura. Conform studiilor biologice, incisivii superiori cresc cu aproximativ 10-12 cm pe an, în timp ce cei inferiori pot depăși 15 cm anual.Un aspect fascinant este compoziția smalțului de pe partea frontală a dinților. Acesta este extrem de dens și bogat în minerale, adesea conținând depozite de fier care oxidează și conferă dinților o culoare portocalie sau galbenă. Partea posterioară a dintelui este formată din dentină mai moale, ceea ce face ca dintele să se uzeze inegal în timpul roaderii, creând o margine ascuțită ca o daltă.Dacă o veveriță nu are acces la materiale de ros, dinții pot suferi de o afecțiune numită malocluzie. În această stare, dinții nu se mai aliniază corect pentru a se pili reciproc și pot crește în craniu sau pot împiedica animalul să se hrănească, ducând la inaniție. Acest mecanism biologic este atât de puternic încât veverițele pot roade chiar și metale moi sau cabluri electrice pentru a-și regla lungimea incisivilor.