Un singur fir de păr sănătos este mai rezistent decât un fir de cupru de aceeași grosime și poate susține până la 100 de grame.

Rezistența părului uman se datorează structurii sale moleculare complexe, bazată pe keratina de tip alfa. Această proteină fibroasă este organizată în protofibrile și microfibrile, care sunt legate între ele prin punți de sulf (legături disulfidice). Aceste legături chimice sunt extrem de greu de rupt și oferă firului de păr o rezistență la tracțiune comparabilă cu cea a oțelului moale.Cercetările efectuate la Universitatea din California, San Diego, au demonstrat că părul are o rezistență specifică foarte mare raportată la greutatea sa. Un fir de păr cu un diametru mediu de 0,05 până la 0,1 milimetri poate suporta o forță de aproximativ 100 de grame înainte de a se rupe. Această proprietate este influențată direct de nivelul de hidratare și de integritatea cuticulei, stratul exterior protector al firului.Cortexul, care reprezintă aproximativ 80% din masa părului, conține lanțuri de polipeptide răsucite în formă de elice. Atunci când părul este întins, aceste elice se pot extinde, permițând firului să se lungească cu până la 30% fără să sufere daune permanente. Această elasticitate, combinată cu forța structurală, face din păr unul dintre cele mai durabile materiale biologice din natură.Din punct de vedere istoric, proprietățile mecanice ale părului au fost studiate intens încă din secolul al XIX-lea pentru aplicații în medicină și inginerie. Un scalp adult sănătos are între 100.000 și 150.000 de foliculi piloși. Dacă am combina forța tuturor acestor fire, am obține o structură capabilă să ridice greutăți uriașe, demonstrând eficiența evolutivă a proteinelor structurale umane.