Ligamentele se vindecă mult mai greu decât mușchii deoarece au un flux sanguin extrem de redus.

Vindecarea țesuturilor depinde direct de angiogeneză și de aportul de oxigen. Mușchii scheletici sunt printre cele mai vascularizate țesuturi din corp, primind aproximativ 20% din fluxul sanguin total în repaus. Această rețea densă de capilare aduce rapid celule stem și nutrienți esențiali pentru regenerarea fibrelor musculare.În contrast, ligamentele sunt compuse în proporție de 70-80% din colagen de tip I și au o densitate celulară scăzută. Studiile publicate în Journal of Orthopaedic Research arată că ligamentele sunt structuri hipovasculare. Ele nu au o alimentare directă cu sânge în interiorul fasciculelor, bazându-se pe vasele mici din epiligament pentru supraviețuire.Procesul de reparare a ligamentelor este îngreunat de lipsa factorilor de creștere care circulă prin sânge. De exemplu, Ligamentul Încrucișat Anterior (LIA) se află într-un mediu intra-articular unde lichidul sinovial poate chiar inhiba formarea cheagurilor de sânge necesare vindecării. Din acest motiv, rata de eșec a vindecării spontane în cazul rupturilor complete de LIA este de aproape 100%.Cercetările de la Mayo Clinic confirmă că metabolismul ligamentelor este de zece ori mai lent decât cel al mușchilor. Această diferență metabolică explică de ce sportivii de performanță pot reveni după o ruptură musculară în 3-6 săptămâni, în timp ce reconstrucția unui ligament necesită între 6 și 9 luni de recuperare biologică intensă.