Atomii de heliu sunt atât de mici încât se pot infiltra prin materiale solide precum sticla.

Heliul este un element chimic cu numărul atomic 2 și face parte din categoria gazelor nobile. Raza sa atomică este de aproximativ 31 de picometri, fiind depășit în dimensiuni reduse doar de hidrogen. Această mărime minusculă îi conferă proprietăți de difuzie extraordinare, permițându-i să penetreze materiale precum sticla borosilicată, cuarțul și diverse tipuri de polimeri.Fenomenul de difuzie a heliului prin solide a fost studiat intens de cercetători precum Sir William Ramsay, care a izolat heliul pe Pământ în anul 1895. În laborator, rata de permeabilitate a heliului prin sticlă crește semnificativ odată cu temperatura. La temperaturi ridicate, energia cinetică a atomilor de heliu le permite să depășească barierele de potențial ale rețelei cristaline a materialului gazdă.Acest comportament reprezintă o provocare majoră în ingineria sistemelor de vid înalt și în tehnologia aerospațială. NASA și alte agenții spațiale folosesc aliaje metalice speciale sau ecrane de aluminiu pentru a minimiza pierderile de heliu din rezervoare. Deoarece heliul nu formează legături chimice cu alte elemente, atomii săi rămân individuali și mobili, facilitând evadarea lor prin cele mai mici imperfecțiuni structurale.