Burj Khalifa este atât de grea încât a scufundat scoarța terestră sub fundația sa.

Burj Khalifa, inaugurată oficial pe 4 ianuarie 2010 în Dubai, are o înălțime de 828 de metri și o greutate totală estimată la 450.000 de tone când este goală. Această masă colosală este susținută de un radier de beton armat gros de 3,7 metri, care la rândul său se sprijină pe 192 de piloni forați. Fiecare pilon are un diametru de 1,5 metri și coboară până la o adâncime de peste 50 de metri sub nivelul mării.În timpul procesului de construcție, inginerii de la firma Samsung C&T și Skidmore, Owings & Merrill (SOM) au monitorizat constant tasarea solului. Din cauza greutății extreme, scoarța terestră locală s-a scufundat cu aproximativ 75 de milimetri. Această deformare este un fenomen geologic cunoscut sub numele de tasare elastică și plastică a substratului de gresie și siltit sub presiunea unei sarcini statice masive.Studiile geotehnice realizate de Hyder Consulting au arătat că solul din Dubai nu este format din rocă dură, ci din straturi sedimentare care se pot comprima sub stres. Pentru a preveni o scufundare inegală care ar fi putut duce la înclinarea turnului, inginerii au utilizat modele matematice complexe pentru a prezice comportamentul solului. Această tasare controlată demonstrează limitele de rezistență ale scoarței terestre în fața megastructurilor moderne.Efectul de scufundare este comparabil cu modul în care un obiect greu deformează o suprafață elastică, însă la o scară geologică. Fără sistemul avansat de fundație prin frecare, clădirea s-ar fi scufundat mult mai adânc, punând în pericol integritatea structurală a întregului complex. Astăzi, Burj Khalifa rămâne un studiu de caz esențial pentru ingineria geotehnică și limitele construcțiilor umane.