Dinții tăi nu sunt sudați pe maxilar, ci stau suspendați de mii de ligamente minuscule care absorb șocurile.

Ligamentul parodontal (LPD) este un țesut conjunctiv specializat, cu o grosime medie cuprinsă între 0,15 și 0,38 milimetri. Acesta este compus în principal din fibre de colagen de tip I, care conectează cementul radicular al dintelui de osul alveolar. Această structură nu este rigidă, ci funcționează ca un amortizor hidrodinamic complex.Cercetările publicate în Journal of Periodontal Research arată că aceste fibre sunt dispuse în diverse orientări pentru a rezista forțelor verticale și laterale. În timpul masticației, lichidul interstițial din spațiul parodontal este împins în afara zonei de presiune, oferind o rezistență inițială. Ulterior, fibrele de colagen se întind pentru a absorbi restul energiei mecanice.Sistemul conține mecanoreceptori parodontali care sunt extrem de rafinați. Studiile de neurofiziologie orală demonstrează că acești senzori pot detecta obiecte străine între dinți cu o grosime de sub 10-20 micrometri. Această sensibilitate tactilă este esențială pentru controlul motor al mandibulei și pentru reflexul de protecție care oprește mușcătura dacă întâlnim ceva dur.În ortodonție, acest ligament este cheia mișcării dentare. Când un aparat dentar aplică presiune, se creează o zonă de compresie și una de tensiune în ligament. Acest proces declanșează activitatea osteoclastelor care resorb osul pe o parte și a osteoblastelor care depun os nou pe cealaltă parte. Acest fenomen de remodelare osoasă, studiat intens încă din secolul XX, permite repoziționarea dinților fără a afecta integritatea lor structurală.