Este aproape imposibil să caști cu ochii deschiși.

Căscatul este un fenomen fiziologic complex care implică trunchiul cerebral, în special hipotalamusul și sistemul limbic. Atunci când căscăm, nervul facial (nervul cranian VII) trimite impulsuri către mușchii orbiculari ai ochilor, provocând contracția lor involuntară. Această reacție face parte dintr-un lanț de mișcări musculare care includ întinderea faringelui și a laringelui pentru a crește fluxul de oxigen.Cercetările efectuate de universități precum State University of New York la Oneonta sugerează că acest reflex ajută la reglarea temperaturii creierului. Închiderea ochilor în timpul căscatului ar putea servi și ca mecanism de protecție împotriva presiunii crescute în glandele lacrimale. Această presiune explică de ce mulți oameni lăcrimează imediat după un căscat profund, deoarece contracția musculară comprimă sacul lacrimal.Un studiu publicat în jurnalul 'Evolutionary Psychology' subliniază că acest comportament este atât de bine înrădăcinat încât este aproape imposibil de controlat conștient. Medicii folosesc adesea prezența sau absența acestui reflex pentru a evalua integritatea neurologică a pacienților. De asemenea, închiderea ochilor contribuie la izolarea senzorială temporară, permițând creierului să se concentreze pe resetarea sistemului respirator și pe reglarea presiunii din urechea medie.