Stația Vostok din Antarctica se află deasupra unui lac uriaș, sigilat sub 4.000 de metri de gheață de peste 15 milioane de ani.

Lacul Vostok a fost identificat oficial în anul 1993 prin intermediul datelor radar furnizate de satelitul ERS-1 al Agenției Spațiale Europene. Acesta este cel mai mare dintre cele peste 400 de lacuri subglaciare cunoscute din Antarctica, având o lungime de aproximativ 250 de kilometri și o lățime de 50 de kilometri. Adâncimea maximă a apei este estimată la 800 de metri, fiind situat sub o coloană de gheață cu o grosime medie de 3.700 de metri.Izolarea lacului a început în urmă cu aproximativ 14-15 milioane de ani, când calota glaciară a Antarcticii de Est s-a stabilizat deasupra bazinului. Temperatura apei se menține în jurul valorii de -3 grade Celsius, dar aceasta nu îngheață din cauza presiunii hidrostatice de peste 350 de atmosfere. Această presiune ridicată scade punctul de îngheț al apei și permite menținerea unei stări lichide stabile în contact cu căldura geotermală a scoarței terestre.În anul 2012, cercetătorii ruși de la Institutul de Cercetare Arctică și Antarctică (AARI) au reușit să foreze până la suprafața lacului după decenii de eforturi. Probele de gheață colectate au dezvăluit prezența ADN-ului unor bacterii extremofile care nu au mai fost întâlnite în alte părți ale lumii. Aceste descoperiri sunt esențiale pentru misiunile NASA și ESA care vizează explorarea oceanelor înghețate de pe sateliții naturali ai planetelor Jupiter și Saturn.