Rechinii nu au niciun os în corp; întregul lor schelet este format din cartilaj.

Rechinii fac parte din clasa Chondrichthyes, un grup de pești care și-au dezvoltat scheletul cartilaginos acum mai bine de 400 de milioane de ani. Această adaptare evolutivă este esențială pentru supraviețuirea lor, deoarece cartilajul are o densitate de aproximativ două ori mai mică decât cea a osului compact. Această diferență de greutate le permite rechinilor să rămână hidrodinamici și să economisească energie în timpul înotului pe distanțe lungi.Deși cartilajul este în general moale, rechinii folosesc un proces numit calcificare prismatică teselată pentru a-și întări zonele critice, cum ar fi maxilarele și coloana vertebrală. În aceste zone, mici plăci de săruri de calciu sunt depuse la suprafața cartilajului, oferind o rezistență similară cu cea a oaselor, dar fără greutatea suplimentară a măduvei osoase. Acest mecanism a fost studiat intens de cercetători de la instituții precum Florida Museum of Natural History.Un alt avantaj major al lipsei oaselor este flexibilitatea extremă. Un rechin se poate răsuci și poate face viraje mult mai strânse decât un pește cu schelet osos, ceea ce îi oferă un avantaj tactic imens în timpul vânătorii. Mai mult, deoarece nu au oase care să producă celule sanguine în măduvă, rechinii au dezvoltat organe speciale, precum organul lui Leydig și organul epigonal, pentru a îndeplini această funcție vitală.