De ce are porumbul modern nevoie de atât de mult azot și cum le afectează asta pe plantele vecine?
Porumbul modern consumă cantități uriașe de azot, epuizând rapid solul și lăsând plantele vecine fără resurse esențiale.
Această competiție agresivă pentru nutrienți apare deoarece porumbul are nevoie de mult azot pentru a produce clorofilă. Fără acest element, fotosinteza și creșterea plantelor sunt imposibile. Consumul său ridicat poate inhiba dezvoltarea culturilor din apropiere, motiv pentru care fermierii folosesc îngrășăminte sintetice pentru a menține fertilitatea pământului.
Nerd Mode
Porumbul (Zea mays) este una dintre cele mai eficiente plante din punct de vedere metabolic, utilizând calea fotosintetică C4. Această eficiență necesită însă o cantitate masivă de enzime, în special Rubisco, care conține procente ridicate de azot. Studiile de la Universitatea de Stat din Iowa arată că o recoltă modernă de porumb poate extrage peste 200 de kilograme de azot pe hectar într-un singur sezon de creștere.Istoric, problema epuizării solului a fost rezolvată prin procesul Haber-Bosch, inventat la începutul secolului XX, în jurul anului 1909. Această metodă industrială transformă azotul atmosferic în amoniac, permițând producția de îngrășăminte sintetice la scară largă. Înainte de această inovație, civilizațiile antice, precum Mayașii, foloseau tehnica celor 'Trei Surori', plantând porumbul alături de fasole și dovleac.Fasolea are capacitatea de a fixa azotul în sol prin simbioza cu bacteriile Rhizobium, compensând parțial apetitul porumbului. Totuși, hibrizii moderni de porumb au fost selectați genetic pentru randamente maxime, ceea ce a crescut dependența lor de fertilizatori chimici. Fără intervenția umană și rotația culturilor, monocultura de porumb ar duce la degradarea ireversibilă a calității solului în mai puțin de un deceniu.
Fapt verificat
FP-0006072 · Feb 20, 2026