Ligamentul stilohioidian funcționează ca un sistem de suspensie care ancorează laringele direct de baza craniului.

Osul hioid este o structură unică în formă de potcoavă, situată între mandibulă și cartilajul tiroid. Acesta servește ca punct de ancorare pentru mușchii limbii, ai planșeului bucal și ai laringelui. Ligamentul stilohioidian se extinde de la procesul stiloid al osului temporal până la cornul mic al osului hioid, formând o unitate funcțională esențială pentru deglutiție și fonație.Această configurație anatomică a fost descrisă detaliat de către anatomiști precum Andreas Vesalius în secolul al XVI-lea. Totuși, Sindromul Eagle, asociat cu alungirea procesului stiloid sau calcificarea ligamentului stilohioidian, a fost definit oficial de medicul Watt Weems Eagle în anul 1937. Studiile clinice arată că aproximativ 4% din populație prezintă un proces stiloid alungit, dar numai un mic procent dintre aceștia dezvoltă simptome dureroase.Din punct de vedere biomecanic, suspensia ligamentară permite hioidului să se deplaseze aproximativ 2 centimetri în plan vertical în timpul înghițirii. Această mobilitate este crucială pentru protejarea căilor respiratorii, deoarece ridicarea laringelui permite epiglotei să acopere traheea. Fără flexibilitatea oferită de aceste ligamente, complexitatea vorbirii umane și siguranța procesului de hrănire ar fi sever compromise.Cercetările moderne de imagistică prin CT și RMN confirmă că lungimea medie a procesului stiloid este de aproximativ 25-30 milimetri. Atunci când ligamentul se mineralizează, acesta poate comprima nervii cranieni adiacenți, precum nervul glosofaringian. Această afecțiune demonstrează cât de important este echilibrul dintre rigiditatea osoasă și elasticitatea ligamentară în zona gâtului.