Splendidul Palat Versailles nu a avut aproape nicio toaletă pentru miile sale de locuitori.

Construcția Palatului Versailles a început în anul 1661 sub îndrumarea lui Ludovic al XIV-lea, însă arhitectura sa monumentală a ignorat complet necesitățile fiziologice ale celor aproximativ 3.000 până la 10.000 de rezidenți permanenți. Istoricii de la Centrul de Cercetare al Castelului Versailles confirmă că, în secolul al XVII-lea, conceptul de baie publică sau sistem de canalizare interior era practic inexistent în Franța.Regele Soare deținea aproximativ 270 de scaune de noapte, cunoscute sub numele de „chaises percées”, care erau curățate zilnic de servitori specializați. Totuși, restul nobilimii și vizitatorii nu aveau acces la astfel de facilități private, fiind nevoiți să utilizeze „vas de noapte” sau pur și simplu să folosească zonele mai puțin vizibile ale coridoarelor și balcoanelor. Această practică a dus la o acumulare masivă de deșeuri umane în interiorul clădirii.În anul 1715, rapoartele de epocă descriau condițiile de la Versailles ca fiind deplorabile, cu mirosuri de amoniac și fecale care pătrundeau prin tapiseriile scumpe. Pentru a combate duhoarea, au fost aduși mii de portocali în ghivece uriașe, iar curtenii foloseau cantități industriale de parfumuri grele pe bază de mosc. Abia în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea, în 1738, au fost instalate primele „cabinete de toaletă” cu apă curentă, însă acestea erau rezervate exclusiv familiei regale.