Fiecare etaj al unui zgârie-nori costă, în medie, 10 milioane de dolari.

Construcția clădirilor de mare înălțime, definite de Council on Tall Buildings and Urban Habitat (CTBUH), urmează o curbă a costurilor exponențială din cauza fenomenului numit „penalizarea înălțimii”. Un exemplu reprezentativ este Burj Khalifa din Dubai, finalizat în 2010 după 6 ani de lucrări, care a necesitat o investiție totală de 1,5 miliarde de dolari pentru cele 163 de etaje ale sale.La înălțimi mari, vântul exercită o presiune imensă, forțând inginerii să utilizeze un nucleu de beton armat extrem de dens și sisteme de amortizare a vibrațiilor. De exemplu, Taipei 101 folosește o sferă de oțel de 660 de tone pentru a contracara oscilațiile. Aceste soluții tehnice, împreună cu necesitatea unor macarale specializate și a logisticii complexe pentru ridicarea materialelor la sute de metri, ridică prețul mediu la aproximativ 10 milioane de dolari per nivel.Sistemele de lifturi reprezintă o altă cheltuială majoră, deoarece clădirile foarte înalte necesită puțuri multiple și motoare de mare viteză, cum sunt cele produse de companii precum Otis sau Thyssenkrupp. În plus, fundațiile trebuie să fie extrem de adânci, adesea forate la peste 50 de metri în sol pentru a atinge roca de bază. Toate aceste variabile fac ca un zgârie-nori să fie una dintre cele mai scumpe investiții imobiliare din lume.