Digul de piatră care înconjoară Parcul Stanley din Vancouver a fost construit manual pe parcursul a 63 de ani.

Construcția digului din Parcul Stanley, cunoscut sub numele de Seawall, a început oficial în anul 1917 ca răspuns la eroziunea severă a malurilor din zonele Brockton Point și Deadman's Island. Proiectul a fost condus de inginerul James Cunningham, un imigrant scoțian care a început munca în 1931 și a continuat să supravegheze construcția până la moartea sa în 1963. Cunningham era atât de dedicat încât se spune că inspecta personal fiecare piatră așezată, chiar și după ce s-a pensionat oficial.Structura este realizată în mare parte din granit și beton, fiind concepută să reziste forței constante a mareelor din strâmtoarea Georgia. De-a lungul celor șase decenii de construcție, echipele de muncitori au folosit tehnici tradiționale de zidărie pentru a asigura durabilitatea barierei. Ultima secțiune a digului, care face legătura între Third Beach și Second Beach, a fost finalizată abia în 1980, marcând încheierea unei epoci de construcție manuală.Din punct de vedere ecologic, digul joacă un rol critic în conservarea ecosistemului parcului, care găzduiește peste jumătate de milion de arbori, inclusiv exemplare de cedru roșu de vest și brad Douglas. Fără această barieră, curenții puternici ar fi distrus treptat habitatul natural al multor specii locale de păsări și mamifere marine. Astăzi, Seawall face parte din sistemul Greenway al orașului Vancouver, fiind recunoscut la nivel internațional ca un model de inginerie civilă care îmbină protecția mediului cu utilitatea publică.