Bulgaria este singura țară unde bacteria Lactobacillus bulgaricus se găsește natural în aer și sol.

În anul 1905, microbiologul bulgar Stamen Grigorov a identificat pentru prima dată bacteria responsabilă pentru fermentarea laptelui în iaurt, numită ulterior Lactobacillus bulgaricus. Această descoperire a fost realizată în laboratorul profesorului Léon Massol din Geneva, folosind mostre de iaurt aduse chiar din regiunea Trun, Bulgaria.Cercetările ulterioare efectuate de laureatul Premiului Nobel, Ilia Mecinicov de la Institutul Pasteur din Paris, au legat consumul acestui iaurt de speranța de viață ridicată a țăranilor bulgari. Mecinicov a teoretizat că lactobacilii înlocuiesc bacteriile de putrefacție din colon, prevenind astfel autointoxicarea organismului și încetinind procesul de îmbătrânire.Din punct de vedere biologic, Lactobacillus bulgaricus este o bacterie termofilă care fermentează lactoza în acid lactic, oferind iaurtului aciditatea sa specifică. Deși poate fi cultivată în laboratoare din întreaga lume, tulpina își păstrează proprietățile genetice optime doar în condițiile climatice specifice Peninsulei Balcanice. Factori precum umiditatea, temperatura și compoziția solului din Bulgaria permit bacteriei să supraviețuiască liber în natură, pe plante și în flori.Astăzi, Bulgaria exportă culturi selecționate în peste 20 de țări, inclusiv Japonia, unde iaurtul bulgăresc este extrem de popular. Standardul de stat bulgar impune reguli stricte pentru producția de iaurt autentic, interzicând aditivii și obligând utilizarea exclusivă a tulpinilor native de Lactobacillus bulgaricus și Streptococcus thermophilus.