Unul din patru oameni strănută imediat ce privește spre soare sau spre o lumină puternică.

Sindromul ACHOO (Autosomal Dominant Compelling Helio-Ophthalmic Outburst) este o afecțiune genetică documentată încă din timpul Greciei Antice de către Aristotel. Totuși, abia în anul 1954, cercetătorul J.N. Everett a descris fenomenul în termeni medicali moderni sub numele de reflex de strănut fotic. Studiile arată că între 18% și 35% din populația globală prezintă această reacție neurologică specifică.Mecanismul se bazează pe proximitatea anatomică a nervilor cranieni. Nervul optic, care transmite semnale vizuale, se află lângă nervul trigemen, responsabil pentru senzațiile faciale și reflexul de strănut. Atunci când retina este expusă brusc la o lumină intensă, semnalul electric este atât de puternic încât „se scurge” către ramura maxilară a nervului trigemen prin procesul numit cross-talk neuronal.Din punct de vedere genetic, trăsătura este transmisă într-un mod autosomal dominant. Acest lucru înseamnă că dacă un singur părinte are această condiție, există o probabilitate de 50% ca urmașii să o moștenească. Cercetările publicate de compania de genetică 23andMe în 2010 au identificat markeri genetici specifici în apropierea genei ZEB2 care sunt asociați cu acest comportament reflex.Deși este în general inofensiv, reflexul poate fi periculos pentru piloții de vânătoare sau șoferii care ies brusc din tuneluri lungi în lumina directă a soarelui. Medicii recomandă purtarea ochelarilor de soare cu protecție polarizată pentru a reduce intensitatea stimulului vizual. Interesant este că reflexul nu este declanșat de lungimea de undă a luminii, ci de schimbarea bruscă a intensității luminoase.