Brevetul lui Eli Whitney pentru separatorul de bumbac din 1793 a fost unul dintre primele documente de acest tip emise în SUA.

Legea Brevetelor din Statele Unite a fost semnată inițial pe 10 aprilie 1790, ceea ce înseamnă că sistemul era extrem de tânăr când Eli Whitney și-a prezentat invenția în 1793. La acea vreme, procesul de aprobare era gestionat de un comitet format din Secretarul de Stat, Secretarul de Război și Procurorul General. Thomas Jefferson, pasionat de mecanică și inovație, a fost cel care a analizat personal cererea lui Whitney pentru 'Cotton Gin'.Invenția lui Whitney putea curăța de 50 de ori mai mult bumbac pe zi decât un muncitor manual, schimbând radical economia sudului american. Totuși, simplitatea designului a făcut ca aparatul să fie ușor de copiat, iar fermierii au început să își construiască propriile versiuni fără a plăti drepturi de autor. Whitney a primit brevetul oficial pe 14 martie 1794, dar a petrecut următorul deceniu în procese costisitoare pentru a-și apăra drepturile.Aceste dispute juridice au scos la iveală lacunele Legii Brevetelor din 1793, forțând Congresul să clarifice modul în care sunt protejate ideile tehnice. Deși Whitney nu a făcut avere direct din vânzarea aparatelor din cauza pirateriei, eforturile sale legale au consolidat conceptul de proprietate intelectuală în jurisprudența americană. Astăzi, acest caz este studiat ca un moment crucial în tranziția către o economie bazată pe inovație protejată prin lege.