Pliculețele de ceai au fost inventate din greșeală de un negustor care dorea doar să economisească bani.

În anul 1908, Thomas Sullivan, un importator de ceai din New York, a căutat o metodă mai ieftină de a trimite mostre clienților săi. În acea perioadă, ceaiul era vândut în cutii metalice mari, care erau grele și costisitoare pentru transport.Sullivan a decis să pună frunzele de ceai în săculeți mici din mătase cusută manual. Intenția lui era ca destinatarii să desfacă săculeții și să golească conținutul în ceainic, însă clienții au presupus că mătasea fină acționează ca un infuzor și au introdus pliculețele direct în apă fierbinte.Succesul a fost imediat, deoarece metoda elimina necesitatea de a măsura porțiile și de a curăța frunzele rămase în ceainic. Sullivan a observat rapid potențialul comercial și a început să dezvolte pliculețe special concepute pentru infuzare, înlocuind ulterior mătasea cu tifon și, în cele din urmă, cu hârtie de filtru specială.Deși Sullivan deține meritul popularizării, primele brevete pentru suporturi de ceai din pânză au fost depuse în Statele Unite încă din 1901 de către Roberta Lawson și Mary Molaren. Totuși, marketingul accidental al lui Sullivan a fost cel care a transformat pliculețul de ceai într-un standard industrial. Astăzi, se estimează că peste 95% din ceaiul consumat în țări precum Marea Britanie este preparat folosind această invenție neintenționată.