Termosul menține băuturile fierbinți folosind vidul pentru a bloca transferul de căldură.

Invenția termosului îi aparține fizicianului și chimistului scoțian Sir James Dewar, care a creat primul recipient izolat prin vid în anul 1892. Dewar lucra la cercetări în domeniul criogeniei la Universitatea Oxford și avea nevoie de o modalitate de a păstra gazele lichefiate la temperaturi extrem de scăzute pentru perioade lungi.Principiul de funcționare se bazează pe eliminarea a două dintre cele trei forme de transfer termic. Conducția și convecția sunt eliminate aproape complet deoarece vidul dintre pereții de sticlă sau oțel nu conține molecule care să vibreze sau să circule. Această barieră fizică este atât de eficientă încât singura pierdere semnificativă de energie rămâne radiația infraroșie.Pentru a contracara radiația, producătorii aplică un strat subțire de argint sau aluminiu pe suprafața interioară a pereților. Acest strat acționează ca o oglindă termică ce reflectă până la 90% din energia radiantă înapoi spre conținutul recipientului. Deși Dewar a inventat tehnologia, el nu a patentat-o, permițând companiei germane Thermos GmbH să comercializeze produsul începând cu anul 1904.Eficiența unui termos modern este remarcabilă, fiind capabil să mențină lichidele la peste 60 de grade Celsius timp de 12 până la 24 de ore. Performanța depinde de calitatea vidului, care în termosi industriali atinge presiuni extrem de scăzute de sub 10 la puterea minus 3 torr. Acest design ingenios rămâne una dintre cele mai eficiente aplicații practice ale legilor termodinamicii în viața de zi cu zi.