Arcul de lună este un curcubeu rar format de lumina lunii, nu de cea a soarelui.

Arcurile de lună, cunoscute științific sub numele de arcuri lunare, funcționează pe același principiu de refracție, reflexie și dispersie ca și curcubeiele solare. Lumina pătrunde într-o picătură de apă, se reflectă pe peretele interior al acesteia și este proiectată înapoi spre observator la un unghi de aproximativ 42 de grade.Diferența majoră constă în intensitatea luminii, deoarece Luna nu emite lumină proprie, ci reflectă doar circa 12% din lumina primită de la Soare. Din cauza pragului de sensibilitate al celulelor cu conuri din retina umană, care procesează culorile, ochiul percepe adesea fenomenul ca fiind alb, activându-se doar celulele cu bastonașe.Pentru ca un arc de lună să fie vizibil, Luna trebuie să se afle la o altitudine mai mică de 42 de grade deasupra orizontului. De asemenea, cerul trebuie să fie extrem de întunecat, iar faza Lunii trebuie să fie plină sau aproape de maxim pentru a asigura luminozitatea necesară.Locații celebre pentru observarea acestui fenomen includ Cascada Victoria de la granița dintre Zambia și Zimbabwe, unde spray-ul de apă constant creează condiții ideale. Alte puncte geografice menționate frecvent de cercetători includ Parcul Național Yosemite din California și insulele Hawaii, unde umiditatea tropicală favorizează apariția acestor arcuri nocturne spectaculoase.