Leoparzii se pot strecura fără zgomot chiar și peste frunze uscate datorită pernuțelor extrem de moi.

Leoparzii (Panthera pardus) posedă o anatomie specializată care îi transformă în prădători de ambuscadă de elită. Pernuțele labelor sunt alcătuite dintr-un strat gros de țesut adipos și conjunctiv, acoperit de o piele elastică. Această structură absoarbe vibrațiile și distribuie greutatea animalului în mod egal, prevenind ruperea crenguțelor sau foșnetul frunzelor sub presiune.Un aspect crucial al tăcerii lor este mecanismul ghearelor retractabile, controlat de ligamente elastice și tendoane flexoare. Spre deosebire de câini, ghearele felinelor mari rămân protejate în teci de piele în timpul mersului, eliminând orice sunet de contact cu solul dur. Studiile de biomecanică arată că acest mecanism protejează și ascuțimea ghearelor pentru momentul atacului.Tehnica lor de deplasare se numește „mers direct” sau înregistrare perfectă. Labele posterioare sunt plasate cu precizie în amprenta lăsată de labele anterioare, ceea ce înseamnă că leopardul trebuie să verifice doar o singură dată dacă locul unde calcă este sigur și silențios. Această metodă reduce la jumătate probabilitatea de a produce un zgomot accidental.Cercetările publicate în Journal of Zoology subliniază că aceste adaptări sunt vitale pentru supraviețuire, deoarece prada lor principală, cum ar fi antilopele impala, are un auz extrem de fin. Capacitatea de a se apropia la mai puțin de 5 metri fără a fi auziți crește rata de succes a vânătorii cu peste 70%. Această combinație de inginerie biologică și comportament instinctiv face din leopard unul dintre cei mai eficienți vânători nocturni din lume.