Germania a fost prima țară din lume care a introdus ora de vară în 1916 ca strategie de război.

Implementarea oficială a orei de vară a avut loc pe 30 aprilie 1916, la ora 23:00, în Imperiul German și Austro-Ungaria. Această decizie istorică a fost luată în contextul blocadei britanice și al penuriei severe de resurse energetice. Obiectivul principal a fost reducerea consumului de cărbune utilizat pentru generarea luminii artificiale, redirecționând resursele către producția de muniție și efortul de război.Ideea fusese propusă anterior de Benjamin Franklin în 1784 și promovată intens de constructorul britanic William Willett în 1907, însă guvernele au ignorat-o până la presiunea conflictului global. După ce Germania a demonstrat eficiența măsurii, Marea Britanie a urmat exemplul pe 21 mai 1916, prin adoptarea Legii Orei de Vară. Statele Unite au implementat măsura abia în 1918, sub președinția lui Woodrow Wilson.Studiile istorice arată că această schimbare a redus consumul de energie electrică cu aproximativ 1% în acea perioadă, o cifră semnificativă pentru economia de război. Deși mulți cred că fermierii au cerut această schimbare, în realitate aceștia s-au opus, deoarece le perturba programul de recoltare și transport. Astăzi, peste 70 de țări folosesc ora de vară, deși relevanța sa energetică este intens dezbătută de cercetătorii moderni.