Zodiacul chinezesc se bazează pe orbita planetei Jupiter, care durează aproximativ 12 ani.

Sistemul zodiacal chinezesc, cunoscut sub numele de Shengxiao, își are rădăcinile în observațiile astronomice din timpul dinastiei Han, între anii 206 î.Hr. și 220 d.Hr. Astronomii antici au numit planeta Jupiter 'Steaua Anului' deoarece mișcarea sa pe cerul nocturn era un indicator precis al timpului. Aceștia au observat că Jupiter are nevoie de aproximativ 11,86 ani pământeni pentru a finaliza o orbită completă în jurul Soarelui.Pentru a crea un calendar agricol și social eficient, chinezii au împărțit ecliptica în 12 secțiuni egale, corespunzând celor 12 ani ai ciclului jupiterian. Fiecare secțiune a fost asociată cu o ramură terestră și, ulterior, cu un animal specific din folclor. Această corelație a permis populației să urmărească trecerea timpului fără instrumente complexe, bazându-se doar pe poziția vizibilă a celei mai mari planete din sistemul nostru solar.Deși astrologia modernă pune accent pe personalitate, scopul inițial a fost unul practic și astronomic. Studiile realizate de cercetători de la Academia Chineză de Științe confirmă că vechile hărți stelare chinezești erau extrem de precise pentru acea epocă. Această metodă de divizare a timpului a influențat profund cultura est-asiatică, demonstrând o înțelegere avansată a mecanicii cerești cu mult înainte de inventarea telescopului modern.