Când „fac pe morții”, pulsul oposumilor scade drastic, de la 150 la doar 12 bătăi pe minut.

Imobilitatea tonică la oposumul de Virginia (Didelphis virginiana) nu este o alegere conștientă, ci un răspuns fiziologic involuntar declanșat de stres extrem. Cercetările biologice arată că această stare este controlată de sistemul nervos autonom. În timpul acestui proces, ritmul cardiac scade cu aproximativ 92%, ajungând de la o medie de 150-200 de bătăi pe minut la doar 12 bătăi pe minut.Studiile publicate de instituții precum National Wildlife Federation confirmă că temperatura corpului poate scădea ușor, iar mușchii devin rigizi sau complet flasci. Un aspect fascinant este secreția de la nivelul glandelor anale a unei substanțe verzi și urât mirositoare. Acest amestec chimic mimează mirosul de cadavru în putrefacție, ceea ce respinge majoritatea carnivorelor care evită carnea alterată.Această strategie de auto-conservare poate dura de la câteva minute până la patru ore, timp în care animalul nu reacționează la durere sau atingeri. Creierul rămâne totuși conștient la un nivel minim pentru a monitoriza mediul înconjurător. Odată ce pericolul a trecut, oposumul își revine brusc, procesul de recuperare a funcțiilor vitale durând între 15 și 60 de minute.