Cum reușesc săritorii în înălțime să „păcălească” gravitația?
Săritorii în înălțime folosesc tehnica „Fosbury Flop” pentru a trece peste ștachetă în timp ce centrul lor de greutate rămâne sub aceasta.
Până în 1968, atleții săreau cu fața spre ștachetă, ridicându-și tot corpul deasupra ei. Dick Fosbury a revoluționat sportul cu o săritură pe spate, în formă de arc. Această poziție permite centrului de masă să treacă pe sub bară în timp ce corpul trece pe deasupra. Este o metodă mult mai eficientă deoarece sportivul nu trebuie să își ridice întreaga greutate la fel de sus pentru a depăși obstacolul.
Nerd Mode
Tehnica a fost prezentată lumii de Dick Fosbury la Jocurile Olimpice din 1968 de la Mexico City, unde acesta a câștigat medalia de aur și a stabilit un nou record olimpic de 2,24 metri. Înainte de această inovație, majoritatea sportivilor foloseau tehnica „straddle” sau „western roll”, care necesitau o forță explozivă mult mai mare pentru a ridica centrul de masă deasupra ștachetei.Biomecanica din spatele „Fosbury Flop” se bazează pe faptul că centrul de greutate al unui obiect nu trebuie să se afle neapărat în interiorul obiectului respectiv. Atunci când un săritor își arcuiește spatele într-o formă de „U” inversat deasupra barei, centrul său de masă se deplasează în afara corpului, sub curbura spatelui. Acest punct teoretic poate trece pe sub ștachetă, chiar dacă fiecare segment al corpului trece, pe rând, pe deasupra ei.Studiile de fizică sportivă arată că această metodă economisește o cantitate semnificativă de energie, deoarece centrul de masă al atletului rămâne cu până la 10 centimetri sub nivelul real al ștachetei. Această eficiență a dus la adoptarea universală a tehnicii, astfel încât la Jocurile Olimpice din 1972, 28 din cei 40 de concurenți foloseau deja metoda lui Fosbury. Astăzi, este singura tehnică utilizată la nivel profesionist, demonstrând cum legile fizicii pot fi folosite pentru a depăși limitele umane.
Fapt verificat
FP-0005205 · Feb 20, 2026