Ligamentul nucal acționează ca un stabilizator elastic care îți menține capul fix în timp ce alergi.

Ligamentul nucal este o structură fibroelastică crucială pentru biomecanica umană, fiind studiat intens de biologi evoluționiști precum Dennis Bramble și Daniel Lieberman. Într-un studiu celebru publicat în revista Nature în anul 2004, aceștia au demonstrat că ligamentul nucal este o adaptare specifică genului Homo pentru alergarea pe distanțe lungi. Această structură lipsește complet la cimpanzei și la Australopiteci, apărând pentru prima dată la Homo erectus acum aproximativ 2 milioane de ani.Din punct de vedere anatomic, ligamentul se inseră pe protuberanța occipitală externă și se extinde până la procesul spinos al celei de-a șaptea vertebre cervicale. El funcționează ca un mecanism de stocare a energiei elastice, reducând efortul muscular necesar pentru a menține capul stabil în timpul fazei de impact a alergării. Fără acest ligament, forțele gravitaționale ar face ca fața să lovească pieptul la fiecare pas rapid, perturbând echilibrul și vederea.Cercetările moderne de la Universitatea Harvard subliniază că acest ligament este compus în principal din elastină, o proteină care îi permite să revină la forma inițială după întindere. În contextul actual, fenomenul de „text neck” sau postura capului aplecat înainte exercită o forță de până la 27 de kilograme asupra coloanei cervicale. Această tensiune cronică poate duce la calcificarea ligamentului nucal, o afecțiune vizibilă pe radiografii sub forma unor depuneri osoase anormale.