Samuraii foloseau tehnici de respirație pentru a-și reduce pulsul sub 40 de bătăi pe minut înainte de luptă.

Această practică este cunoscută istoric sub numele de 'Ibuki' sau tehnici de respirație 'Kokyu-ho', fiind esențială în artele marțiale japoneze precum Kendo și Aikido. Din punct de vedere fiziologic, samuraii stimulau nervul vag, care este componenta principală a sistemului nervos parasimpatic. Această stimulare eliberează acetilcolină, un neurotransmițător care încetinește ritmul cardiac și scade tensiunea arterială.Cercetările moderne efectuate de instituții precum Institutul HeartMath confirmă că respirația ritmică induce o stare de 'coerență cardiacă'. Un studiu din 2017 publicat în jurnalul 'Frontiers in Psychology' demonstrează că respirația diafragmatică reduce nivelul de cortizol, hormonul stresului, și îmbunătățește atenția susținută. Samuraii atingeau acest nivel de control prin ani de antrenament meditativ Zen, transformând răspunsul la stres într-un reflex controlat.În contrast, un puls de peste 115 bătăi pe minut duce la pierderea abilităților motorii fine, conform studiilor realizate de Lt. Col. Dave Grossman în cartea 'On Combat'. La 145 de bătăi pe minut, abilitățile motorii complexe se degradează, iar vederea periferică se îngustează. Prin menținerea unui puls scăzut, samuraii evitau 'efectul de tunel' și își păstrau vederea panoramică asupra câmpului de luptă.Astăzi, unitățile de elită precum Navy SEALs utilizează 'Box Breathing', o metodă identică în esență cu tehnicile samurailor. Această metodă presupune inspirația, reținerea aerului, expirația și pauza, fiecare timp de patru secunde. Această strategie biologică milenară rămâne cea mai eficientă cale de a păstra claritatea mentală în situații de viață și de moarte.