Scheletul unei acvile cântărește mai puțin decât toate penele sale.

Sistemul osos al păsărilor răpitoare, precum acvila de munte (Aquila chrysaetos), este un miracol al ingineriei evolutive. Oasele lor sunt descrise ca fiind pneumatice, ceea ce înseamnă că sunt pline cu cavități de aer conectate la sistemul respirator. Această structură reduce densitatea osoasă fără a compromite integritatea structurală necesară pentru zborul de mare viteză.În interiorul acestor oase goale se află tije transversale de susținere, numite trabecule, care funcționează exact ca grinzile de ranforsare ale unui pod modern. Studiile ornitologice arată că scheletul unei păsări reprezintă adesea doar 5% până la 7% din masa sa corporală totală. Prin comparație, penele unei acvile pot reprezenta până la 15% din greutatea totală a păsării, fiind esențiale pentru izolare termică și portanță.Acest raport neobișnuit între greutatea oaselor și cea a penajului este vital pentru eficiența energetică în timpul zborului. Dacă acvilele ar avea oase dense, similare cu cele ale mamiferelor de aceeași talie, masa lor ar fi prea mare pentru a permite decolarea rapidă sau manevrele aeriene complexe. Această adaptare le permite să atingă viteze de peste 150 km/h în picaj fără a-și fractura structura osoasă sub presiunea forțelor G.