Artificiile sunt explozii controlate matematic, proiectate pentru a crea culori și forme precise pe cer.

Arta pirotehnică modernă se bazează pe principii chimice stabilite încă din secolul al XIX-lea, când chimiștii italieni au perfecționat utilizarea cloraților de potasiu pentru a intensifica culorile. Fiecare foc de artificii este compus dintr-o carcasă ce conține „stele”, mici sfere de mărimea unei bomboane care determină modelul vizual final. Culoarea este rezultatul luminescenței, un proces în care electronii metalelor absorb energie termică și emit fotoni la lungimi de undă specifice. De exemplu, clorura de stronțiu emite lumină roșie la aproximativ 650 nanometri, în timp ce clorura de cupru produce albastru la 450 nanometri. Forma exploziei este dictată de aranjamentul acestor stele în interiorul carcasei. Dacă stelele sunt plasate într-un model circular, explozia va arăta ca o sferă, cunoscută în industrie sub numele de „bujor”. Precizia timpului este controlată de lungimea fitilului intern, care arde cu o viteză constantă pentru a asigura detonarea la apogeu. Conform Societății Americane de Chimie, temperatura din interiorul unei explozii de artificii poate atinge 1000 de grade Celsius. Această căldură este necesară pentru a vaporiza sărurile metalice și a excita electronii. Coordonarea modernă folosește sisteme de aprindere electronică, permițând sincronizarea exploziilor cu o precizie de milisecunde.