Cercetătorii folosesc o proteină de la meduze pentru a vedea cum evoluează bolile în celulele umane.

Proteina Fluorescentă Verde (GFP) a fost izolată pentru prima dată din meduza Aequorea victoria de către Osamu Shimomura în anul 1962. Această meduză trăiește în apele reci ale Oceanului Pacific de Nord și folosește bioluminescența pentru a interacționa cu mediul său.Importanța majoră a GFP constă în capacitatea sa de a funcționa ca un „far luminos” biologic fără a fi toxică pentru celulele vii. Cercetătorii Douglas Prasher și Martin Chalfie au reușit în anii 1990 să exprime gena GFP în alte organisme, demonstrând că aceasta poate marca proteine specifice în interiorul celulelor.Roger Tsien a extins ulterior paleta de culori, creând variante de proteine fluorescente galbene, albastre și cyan prin mutații genetice controlate. Această tehnologie permite oamenilor de știință să observe procese anterior invizibile, cum ar fi diviziunea celulelor canceroase sau răspândirea virusului HIV între celule.Recunoașterea supremă a venit în anul 2008, când Shimomura, Chalfie și Tsien au primit Premiul Nobel pentru Chimie. Astăzi, GFP este un instrument indispensabil în genetică și oncologie, fiind utilizat în mii de laboratoare din întreaga lume pentru a dezvolta noi tratamente medicale.