Alergătorii de maraton se lovesc de „Zid” în jurul kilometrului 32, momentul în care corpul își epuizează complet rezervele de glicogen.

Fenomenul fiziologic numit „Zidul” este rezultatul epuizării glicogenului muscular și hepatic, proces studiat intens de fiziologi precum dr. Tim Noakes. În medie, corpul uman stochează aproximativ 2.000 de calorii sub formă de glicogen, ceea ce acoperă necesarul energetic pentru aproximativ 30-35 de kilometri de alergare. Odată ce aceste rezerve scad sub un nivel critic, organismul trece la oxidarea grăsimilor, un proces metabolic mult mai lent și mai puțin eficient pentru efortul de mare intensitate.Cercetările publicate în Journal of Applied Physiology arată că ficatul menține glicemia pentru creier, iar când acesta rămâne fără resurse, apare hipoglicemia și oboseala centrală. Creierul acționează ca un „guvernator central”, reducând recrutarea fibrelor musculare pentru a preveni deteriorarea ireversibilă a țesuturilor. Acest mecanism de protecție explică de ce maratoniștii resimt o barieră mentală și fizică aproape insurmontabilă în ultimul sfert al cursei de 42,195 kilometri.Pentru a contracara acest efect, studiile de nutriție sportivă recomandă consumul a 30-60 de grame de carbohidrați pe oră în timpul efortului prelungit. Utilizarea gelurilor energizante și a băuturilor izotonice ajută la menținerea nivelului de glucoză în sânge, întârziind momentul în care glicogenul stocat este epuizat. Fără această suplimentare, tranziția metabolică bruscă forțează ritmul cardiac să crească în timp ce performanța musculară scade dramatic.