La sfârșitul secolului al XIX-lea, medicii au renunțat la hainele negre în favoarea halatelor albe pentru a simboliza curățenia și rigoarea științifică.

Până în anii 1880, medicina era adesea privită cu scepticism, iar medicii purtau haine negre formale, similare cu cele ale preoților sau ale personalului de la pompe funebre. Această alegere era practică, deoarece petele de sânge și resturile biologice erau mai puțin vizibile pe materialele închise la culoare. Însă, pe măsură ce teoria germenilor a lui Louis Pasteur și tehnicile antiseptice ale lui Joseph Lister au câștigat teren, percepția publică s-a schimbat radical.Tranziția oficială este adesea atribuită unor figuri precum Dr. George Armstrong, care a promovat utilizarea uniformelor albe în spitalele canadiene și americane spre sfârșitul secolului al XIX-lea. Până în anul 1915, majoritatea medicilor de prestigiu adoptaseră deja halatul alb de bumbac. Acest material putea fi fiert la temperaturi înalte pentru sterilizare, un proces imposibil pentru hainele de lână neagră folosite anterior.Un studiu publicat în Journal of the American Medical Association (JAMA) subliniază că albul a fost ales pentru a evoca onestitatea și puritatea, transformând spitalele din locuri ale morții în centre de vindecare științifică. Totuși, cercetările moderne indică faptul că halatul alb poate fi un rezervor de bacterii precum Staphylococcus aureus dacă nu este spălat zilnic. Din acest motiv, în 2007, Serviciul Național de Sănătate din Marea Britanie a introdus politica „bare below the elbows” (brațe goale sub coate) pentru a reduce riscul de infecții nozocomiale.