Ananasul nu devine mai dulce după ce este cules deoarece procesul de acumulare a zahărului se oprește definitiv.

Ananasul (Ananas comosus) este clasificat botanic ca un fruct neclimacteric. Această categorie include fructe care nu prezintă o creștere bruscă a producției de etilenă sau a respirației celulare după recoltare. Spre deosebire de fructele climacterice, cum ar fi merele sau bananele, ananasul nu stochează amidon în pulpa sa care să poată fi convertit ulterior în zaharuri simple.Cercetările efectuate de instituții precum Departamentul de Agricultură al Statelor Unite (USDA) confirmă faptul că acumularea de zaharoză, glucoză și fructoză are loc exclusiv în timpul fazei de maturare pe plantă. În această perioadă, planta mamă transferă carbohidrații către fruct prin fotosinteză. În momentul în care legătura fizică cu planta este secționată, fluxul de nutrienți încetează imediat și ireversibil.Un studiu publicat în Journal of Food Science subliniază că aciditatea fructului poate scădea ușor după recoltare, ceea ce păcălește uneori papilele gustative făcând fructul să pară mai puțin acru. Totuși, conținutul total de solide solubile, care măsoară dulceața reală, nu crește. Schimbarea culorii cojii de la verde la auriu este cauzată de degradarea clorofilei și nu indică o îmbunătățire a calității nutriționale sau a gustului.Consumatorii sunt sfătuiți să aleagă fructe care au deja un miros dulceag la bază și o greutate ridicată pentru dimensiunea lor. Acestea sunt semnele unui fruct recoltat la maturitate deplină. Odată ajuns în magazin, ananasul este deja la potențialul său maxim de savoare și va începe doar să se degradeze dacă este păstrat prea mult timp.