Faraonii egipteni nu își arătau niciodată părul în public, purtând mereu coroane sau acoperământul nemes.

În Egiptul Antic, aspectul faraonului era guvernat de reguli stricte de etichetă religioasă, deoarece acesta era considerat încarnarea zeului Horus pe pământ. Acoperământul nemes, realizat din in fin cu dungi albastre și aurii, este atestat încă din timpul Dinastiei a III-a, fiind reprezentat celebru pe masca funerară a lui Tutankhamon (cca. 1323 î.Hr.).Cercetările arheologice și analizele asupra mumiilor regale, precum cea a lui Ramses al II-lea, au demonstrat că mulți faraoni purtau părul tuns foarte scurt sau erau complet rași. Această practică nu era doar estetică, ci și o necesitate medicală pentru a preveni infestările cu păduchi, o problemă comună în regiunea Nilului conform scrierilor lui Herodot din secolul al V-lea î.Hr.Simbolismul din spatele acestor accesorii era complex, nemes-ul reprezentând razele soarelui și autoritatea absolută a monarhului asupra Egiptului de Sus și de Jos. Pe lângă valoarea simbolică, aceste acoperăminte ofereau protecție împotriva soarelui necruțător din deșert, menținând capul răcoros sub straturile de material.Interesant este faptul că, deși părul natural era ascuns, perucile elaborate erau extrem de populare în rândul elitei egiptene, fiind considerate simboluri ale statutului social înalt. Totuși, în reprezentările oficiale de pe temple și monumente, faraonul apărea exclusiv cu însemnele regale, niciodată cu scalpul descoperit, pentru a menține aura de perfecțiune divină.